ELENA PAGU 93 de ani ALERGĂTOARE - YOU CAN DO IT TOO!!!

“Nu e de mine alergatul ăsta.”

“La vârsta mea nu se mai poate.”

“Sunt prea gras pentru alergat… nu am alergat când trebuia, nu mai pot acum.”

“Da’ ce-ți veni cu alergatul ăsta? Nu ai altceva mai bun de făcut?”

“Nu o să poți face asta... ce rost are să te mai apuci?”

Sunt atât de multe voci, care vin de peste tot, deturnându-ne de la șansa pe care o avem de a fi mai buni… mai buni la trup, mai buni la minte, mai buni pentru noi și pentru cei din jur. E atât de mult zgomot care ne împiedică să auzim gândurile, intențiile, deciziile pe care știm ca trebuie să le luăm pentru a evolua. “E prea târziu acum! /// Nu e momentul! /// Ai avut șansa ta, dar s-a dus!”

Nu e prea târziu… nu e prea târziu niciodată! (cel puțin la capitolul ăsta).

Ai pierdut o șansă, profită de a doua, profită de a treia, de a zecea… important e să nu abandonezi (bineînțeles și să începi).

Elena Pagu s-a născut 25 iulie 1926, în localitatea Dumbrava Roșie, de lângă Piatra-Neamț și s-a pensionat 56 de ani mai târziu. "M-am așezat să aștept moartea" spunea ea într-un interviu acordat cu ceva timp în urmă Gazetei Sporturilor.

Mulți dintre noi parcă așa facem, așteptăm să murim, asta chiar dacă mai avem mulți ani până la pensie. Uneori chiar murim câte puțini; lăsăm să dispară una câte una părți din noi, părți care odată erau importante, care ne făceau să zâmbim, să fim fericiți; renunțăm la ele pe nesimțite. Murim pe bucăți pentru că nu vrem să ne ascultăm acele gânduri care știm că ne-ar scoate din letargia cronică pe care mai mult sau mai puțin voluntar am acceptat-o.

Elena Pagu însă a decis să facă ceva, deși rămasă fără ocupați și simțindu-se fără un scop în viață a căzut pradă unei depresii. A decis să alerge.

Vă imaginați privirile și comentariile celor din jur, pe atunci, la vederea unei bunicuțe fugind (de plăcere) prin cartier? Niciuna dintre acestea însă nu a contat pentru Elena, care și-a văzut de drumul ei, zâmbind, deoarece și-a găsit ceva (altceva) al ei, ceva pe care nimeni nu i-l va putea lua, ceva care o făcea fericită. A alergat zi de zi, și-a schimbat stilul de viață adoptând unul mai sănătos, arătându-le tuturor celor din jur că: “se poate trăi și la această vârstă fără medicamente, fără să te îmbolnăvești, fără să depinzi de alții.”

Elena Pagu este astăzi multiplă campioană mondială, europeană și balcanică, este un speaker motivațional de succes, dar mai presus de toate este o femeie împlinită, sănătoasă și fericită cu viața pe care o are. Toate astea pentru că atunci când s-a pensionat, când mulți aruncă prosopul, ea a decis să alerge. “Pentru mine, această mişcare o socotesc ca pe un factor care te menţine la cel mai înalt şi complet nivel de stare fizică şi psihică.”

Într-un interviu pentru ziarul Adevărul, Elena Pagu a pus pe tapet filosofia ei de viață, un mod de a trăi pe care toți ar trebui să-l avem.

“În primul rând, sănătatea este factorul esenţial şi asta se păstrează cu consecvenţă şi seriozitate. Sunt factori esenţiali pentru păstrarea sănătăţii. Abuzurile, confortul prea mare, sedentarismul sunt factori care duc foarte des la stări maladive. Pe urmă, activitatea mentală. Eu, probabil că am şi eu nişte zone cu necroză în capul meu sau un număr de celule care nu se înmulţesc niciodată. Cu câte te naşti, alea rămân, dar trebuie puse în funcţie la orice vârstă. Pentru ca ele să nu lâncezească, să nu se deterioreze, şi atunci, sănătatea mentală se menţine cu activitate.”

Cum aleargă Elena Pagu? (nu la competiții)

“Eu sunt matinală. Dimineaţa. E mai puţin animată pista pe care mă duc eu să alerg, la lacul IOR sau lângă mine am un parc pe care l-am măsurat cu sfoara. Trebuie să-ţi măsori traseul. Şi lacul IOR are 3.200 de metri. Fac două lacuri şi drumul de la IOR până la Piaţa Râmnic. Îs 8 kilometri şi ceva.”

Kilometri pe care îi aleargă Elena, medaliile câștigate, ce mănâncă sau bea această doamnă extraordinară contează mai puțin pentru tine cititorule. Ce e important de reținut este faptul că o simplă decizie, susținută cu ceva consecvență, îți poate schimba viața. O pensionară, de modă veche, a reușit, a devenit, un om modern, mândru și întotdeauna cu capul sus.

Elena a decis să alerge. “Ce zici… te bagi?”

“Nimic nu este mai simplu decât să îmbraci o haină mai simplă şi mai veche şi nişte papuci comozi şi să ieşi afară, să te mişti, să te bucuri de mişcare. Şi încă ceva: copii noştrii nu mai au copilărie! Mamele nu mai vin să le zică: „Hai, puiule, jumătate de oră să ne jucăm de-a prinsu'!“. Credeţi că o să refuze copilul această invitaţie? Eu nu cred! Şi chiar şi adulţii ar trebui să se gândească să facă mişcare, nimic nu este mai simplu decât să ieşi afară şi să faci o alergare şi un marş, şi nu atât cât să oboseşti, ci cât să te simţi bine, să fi sănătos.” Elena Pagu.