Dosar de Medicină Sportivă

#1 GENUNCHIUL ALERGĂTORULUI

"Genunchiul alergătorului" se referă la două afecțiuni ale acestei zone extrem de solicitate în timpul alergării: Sindromul tendonului iliotibial și Sindromul dureros patelofemural. Mai exista și alte cauze ale apariției disconfortului, durerii, în zona genunchiului, însă acestea două sunt de departe cel mai des întâlnite.

Cel mai simplu mod de a face diferența între cele două afecțiuni este identificarea locului dureros. În cazul sindromului tendonului iliotibial disconfortul este resimțit în lateralul genunchiului, pe când în cazul sindromului dureros patelofemural acesta este localizat frontal (în special în spatele rotulei).

Cauzele producerii acestor accidentări nu au fost încă foarte clar și specific identificate. Statistic vorbind însă, două categorii de persoane sunt mai ades afectate de acest tip de probleme: persoanele supraponderale și cele care se antrenează excesiv.

Sindromul tendonului iliotibial.

Tendonul iliotibial este localizat pe partea laterală a coapsei și trece peste partea laterală a articulației genunchiului. Fie tendonul însăși, fie structurile anatomice de sub acesta ajung să se irite producând sindromul tendonului iliotibial.

Simptome particulare:

- Epicentrul durerii se află în lateralul genunchiului (spre exterior)

- Apăsarea cu degetul, în lateralul genunchiului, intensifică durerea, în timp ce aplicarea unei presiuni asupra rotulei nu produce niciun efect.

- Durerea se accentuează atunci când se coboară scări sau pante înclinate.

- Durerea a apărut, prima dată, în timpul alergării/mersului în jos, pe o pantă înclinată sau pe scări.

- Îndoirea genunchiului nu accentuează durerea resimțită.

- Locul dureros nu este umflat, vânăt, roșu.

STI poate fi tratat, de cele mai multe ori, prin masuri simple: repaus, antiinflamatoare locale și orale, gheață. Fizioterapia poate fi folosită pentru a diminua durerea și inflamația. Intervenția chirurgicală este rareori necesara pentru a corecta problemele sindromului tendonului iliotibial.

Sindromul dureros patelofemural.

Acesta este mult mai des întâlnit decât sindromul tendonului iliotibial și afectează mai ales alergătorii și cicliștii. Totuși, chiar și persoanele care nu practică sport pot avea o astfel de problemă; statul așezat, perioade îndelungate de timp, cu genunchii îndoiți, supune unui stress mare rotula.

SDP este o afecțiune a genunchiului, caracterizata de degenerarea cartilajului situat sub rotulă. Din această cauza survine durerea, resimțită atât atunci când persoana este activă, dar și când se află în repaus.

Simptome particulare:

- Epicentrul durerii se află undeva în jurul rotulei sau sub aceasta

- Apăsarea rotulei, cu degetul, intensifică durerea

- Durerea se accentuează atunci când se urcă scări sau pante înclinate.

- Durerea a apărut prima dată în timpul alergării/mersului în sus, pe o pantă înclinată sau pe scări.

- Îndoirea genunchiului accentuează disconfortul.

SDP poate fi tratat cu antiinflamatoare nesteroidine, care au rolul de a ameliora durerea si a reduce rigiditatea articulară. Sunt de ajutor compresele cu gheată, repausul articular si efectuarea unor exerciții fizice terapeutice, precum sunt cele destinate întăririi cvadricepsului.

---

În cazul ambelor afecțiuni tratamentul este unul simptomatic (cum e și în cazul guturaiului de exemplu). Un remediu “la obiect” nu există. De aceea este foarte important ca și cele mai ușoare simptome să fie adresate cu celeritate pentru a nu risca, de dragul ultimului kilometru de alergat, ca una dintre aceste afecțiuni să devină cronică.