Alergatul comod

Editorial XXLrun

Horațiu M. Băhnean – fondator XXLrun

Duduie internetul și revistele de specialitate de câte planuri de alergat există, mii și mii, și mii, în special pentru alergătorii amatori. Toate diferite și toate garantează să facă din tine un mare atlet sau să te scape de kilogramele în plus. Autorii acestor „tipare” de alergat..? antrenori de atletism, atleți profesioniști, traineri personali, pasionați de alergare cu state mai noi sau mai vechi de plată, etc. Și vreți să știți ceva? Multe dintre ele chiar fac ceea ce promit, dacă te ți de ele. Trebuie să te ți de ele ad litteram, altfel…!!!

STOP PLANING & START RUNNING

Pe cât de diferite sunt în conținut aceste planuri de alergare toate au un numitor comun. Toate jură că fără un plan de alergare nu ai cum să faci treabă, musai e nevoie de planul ăsta, altfel nu o să ai succes… mai bine nu te apuci. Orice ai face e imperativ să ai un plan minuțios pus la punct.

Ei bine, în alergat nu e neapărat nevoie de acest plan. Merge și fără și merge chiar foarte bine. Cum? Pur și simplu ieși din casă și alergi. Ai nevoie de un echipament potrivit, de un traseu accesibil, de o tehnică, în primul rând, corectă, dar nu ai nevoie de cineva să-ți spună cu ce viteză să alergi, sau ce distanță, de câte ori să te oprești sau pe ce pantă să fugi ca să arzi mai multe calorii.

Alergatul de plăcere, alergatul pentru sănătate, alergatul pentru slăbit nu trebuie neapărat să fie riguros și rigid planificat.

Aleargă așa și atât cât simți, aleargă cât îți e bine. Mâine îți va fi bine alergând și puțin mai repede, poimâine poate va fi ok și o distanță ceva mai mare. Important e să alergi. Fie că vrei, fie că nu, forma ta se va îmbunătăți, performanțele vor crește, iar kilogramele vor scădea. Important e să alergi.

Am întâlnit mai mulți alergători amatori, ca mine, stresați să-și facă planul, decât alergători împăcați cu ceea ce au realizat în acea zi sau în acea săptămână. Pe unii i-am descoperit renunțând pentru că nu au reușit sa-și respecte planul, pe alții accidentându-se în tentativa de a recupera ședințele pierdute.

ALEARGĂ COMOD!

Modul în care alergi trebuie să te reprezinte dacă vrei să ai rezultate și să te ți de alergat „a la long”. Trebuie să reflecte anumite trăsături ale personalității tale, nu ale unui terț, oricât de expert și bine informat statistic ar fi el.

În ziua în care am început să alerg, la 41 de ani, peste 130 de kilograme și vreo 15 ani de sedentarism în spate, am avut 3 lucruri în minte, 3 lucruri care m-au ajutat să nu las baltă alergatul. Primul: „Începând de astăzi o să alerg pentru tot restul vieții; slăbesc, nu slăbesc, când pot, fug”. Al doilea: „Modul în care alerg astăzi vreau să-mi asigure un singur lucru... că voi putea alerga și mâine”. Încet, încet aceste simple cuvinte, aceste dorințe, s-au internalizat, s-au imprimat pe cortexul cerebral și s-au transformat într-o „mantra”câștigătoare.

- Zilele în care nu am alergat din varii motive nu au devenit o povară sau un regret pentru că în mintea mea urma să alerg până la adânci bătrâneți.

- Efortul depus în timpul unei sesiuni de alergare nu a depășit niciodată o anumită limită, pentru că fost important pentru mine să alerg și în ziua următoare.

Al treilea element și cel mai important, care a stat la baza permanentizării alergatului în viața mea a fost puțin mai greu de găsit deoarece am avut nevoie cam de 5 minute de introspecție. Doream să atașez acestei noi activități, alergatul, ceva din personalitatea mea. Mă consider un om perseverent, dar la capitolul sport nu am fost și probabil nu voi fi niciodată ambițios; sunt minuțios, empatic și așa mai departe... problema era că nu reușeam să leg vreuna dintre aceste trăsături, de alergat, într-un mod care să mi se potrivească. Până la un moment dat... Evrica! Am găsit! Nu o să fiu perseverent în alergat, nu o să fiu empatic pentru că nu prea am cum, O SĂ ALERG COMOD. Da COMOD.

În ce s-a transformat acest “comod”, în timp?

1. Niciodată nu am alergat până nu am mai putut, până am cazut frânt. Întotdeauna mi-am păstrat energie pentru restul zilei, pentru celelalte activități din viața mea.

2. Orice mică durere am resimțit am tratat-o cu prioritate, fie reducând viteza alergatului, fie făcând o pauză, fie oprindu-mă de tot pentru acea zi. Drept urmare nu am fost niciodată accidentat.

3. Nu am tras de mine niciodată – dacă după un kilometru sau doi nu mă mai simțeam într-o bună dispoziție de alergat, nu mai alergam. Continuam antrenamentul mergând la pas o perioadă de vreme și... acasă. Astăzi la 97 de kilograme și 6 – 7 kilometri alergați zilnic, fără pauze, fac la fel.

4. Detest să mă ud la picioare – așa că nu alerg pe ploaie sau în ziua imediat următoare, dacă nu e uscat pe jos.

Lista aceasta poate continua mult și bine, dar ceea ce aș vrea să reții din toate astea, alergătorule la început de drum, este că trebuie să faci alergatul să fie ca tine, nu tu ca el. Cu sau fără un plan de alergat, cu sau fără kilograme în plus, nu te lăsa dus de mână de ceva sau de cineva care nu știe cine ești, cum ești, ce e în mintea și sufletul tău. Împins de la spate și ghidat de o mână oarbă la cine ești tu cu adevărat, odată ajuns pe marginea abisului vei cădea. Mânat de dorințele tale, de încrederea și de felul tău de a fi vei zbura spre destinația propusă.

Așa că: STOP PLANNING & START RUNNING